Hai să-ți povestesc ceva personal, ceva trăit pe propria piele.

Am înșelat cândva. Ș-am înșelat o fată căreia i-am spus că o iubesc. Ș-o iubeam, nu mințeam. Și ea mă iubea, poate chiar mai mult. Își pusese toate speranțele, visurile, temerile în mâinile mele. Pot să bag mâna în foc că așa a făcut. Am înșelat pentru că simțeam că relația stagnează, că nu-mi mai oferă nimic palpabil care să mă bucure.

Inițial, relația mea s-a îmbunătățit. Am zis că-i șmecherie. Însă, în timp, îmi era tot mai greu să păstrez micul meu secret. De ce? Pentru că fata aia nu merita să o mint. De fapt, niciun om drag nu merită mințit. Nu, nu i-am zis. Și poate până astăzi, dacă o citi articolul, a rămas doar cu bănuieli.

Și, culmea, în trei luni după ce am început să umblu și pe la altele, s-a încheiat relația. Brusc și deloc liniștitor. Fără să înțeleg și lăsându-mă, efectiv, în sufletul gol.

Nu vă încurajez să înșelați. Poate că ați auzit că multe relații s-au salvat prin înșelarea partenerului. Cică cel care a înșelat ar fi realizat ce are lângă el. Prostii!

Ei bine, pentru a-ți da seama ce ai lângă tine, nu este nevoie să ți-o tragi cu altcineva. Nici să bei cafea, cu scopul de a i-o trage mai târziu. Sunt povești de adormit copii. Ți-o spune unul care a comis-o. Și nu, nu te gândi că în alte cazuri este altfel.

Mereu, rezolvarea o vei găsi în comunicare, un lucru mult mai matur decât înșelatul. Nu-s expert în relații, am eșuat destul în ale mele. Și, aproape de fiecare dată, vina a fost a mea. Dar, când am început să comunic, am rezolvat multe probleme pe care, înainte, le rezolvam înșelând. De fapt, era ca și cum le ascundeam sub covor, departe de văzul meu. Dar ele erau acolo și ieșeau periodic la lumină.

Însă, am învățat că înșelând-o pe ea, mă amăgeam pe mine, mă prosteam pe mine.

Fii mai inteligent decât am fost eu!

Nu te dezamăgi și nu o dezamăgi!